vineri, 2 aprilie 2010

Romani cu care ne mandrim: prof. dr. ing. Claudiu Matasa, a implinit recent 80 de ani

Există unele personalităţi pe care cu greu le poţi încadra într-o succintă schiţa de portret, datorită marei notorietăţi de care se bucură, multitudinei funcţiilor, titlurilor şi distincţiilor primite în ţările în care activează, în cele în care predă la Universitate, sau în cele în care conferenţiază, precum şi imensei lor popularităţi. Parcurgând filele activităţii profesionale şi extraprofesionale pe care o desfăşoară prof. dr. ing. Claudiu Mătasă, rămâi impresionat de volumul enorm de muncă depusă că cercetător ştiinţific, că preşedinte al unei companii lucrative, precum şi în activităţile legate de comunităţile româneşti de pretutindeni, că publicist sau, că fost deţinut politic, în cea pentru demascarea crimelor comunismului în ţara noastră.

Consul general onorific al României în Statul american Florida, profesor universitar, doctor inginer, doctor honoris cauza al mai multor universităţi din lume, director coordonator pentru Statele Unite şi Canada al Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, membru fondator al Academiei Româno-Americane de Ştiinţă şi Arte, posesor al Ordinului de Merit oferit de Congresul Statelor Unite, decorat cu medalia de aur „Ronald Reagan" pe anul 2004 şi 2005, comandor al Ordinului „Gogu Constatinescu" oferit de către Societatea Inventatorilor Români, consultant şi referent al unor reviste de înaltă specialitate din USA, membru al Academiei de Ştiinţe din New-York, (Membru şi benefactor al Academiei Româno-Americane nota red. Romanian VIP) preşedinte de onoare al Academiei de Stomatologie din Chişinău, membru de onoare al Academiei de Medicină din România, inventator, conferenţiar, membru fondator al Consiliului Mondial Român din Statele Unite, preşedinte al Companiei „Ortho-Cycle", jurnalist, editor al publicaţiei „Buciumul Floridei", iată doar câteva din titlurile şi distincţiile primite de Claudiu Mătasă în prodigioasa lui activitate pofesională şi extraprofesională, care îl atesta că o personalitate de talie internaţională.

Despre Claudiu Mătasă s-a scris enorm în presă din ţara şi de peste hotare şi se va mai scrie, deoarece, la cei peste o sută de ani fără un sfert (80 astăzi, 1 aprilie 2010 n.r. Rom VIP), cum îi place să se recomande, este încă tânăr şi plin de vigoare. Iată acum enumerarea câtorva dintre publicaţiile la care a colaborat, a acordat interviuri sau care au postat articole şi reportaje despre prodigioasă lui activitate: România Liberă, Evenimentul Zilei, Adevărul, Ziua, Cronica Română, Curierul Naţional, Formula AS, Jurnalul Naţional, Evenimentul-Iaşi, Lumina, Romanian Tribune-Chicago, BBC-Londra, Cuvântul Românesc-Hamilton, Observatorul-Toronto, Pagini Româneşti-Montreal, Clipa-Anaheim USA, Revistă de Cultură Asymetria, Romanian Global News, Top Busines, Alternativa, Analize şi Fapte, Business Ro, Europa Creştină, etc. Poate fi găsit în Dictonarul WHO (World Health Organization), precum şi în Dicţionarul Ilustrat „Personalităţile României" editat de prof. dr. Dan Fornade.

Claudiu Mătasă este o personalitate intens mediatizată, participă activ la seminarii, la sesiuni ştiinţifice, la simpozioane, conferenţiază pe teme de specialitate în multe ţări ale planetei, semnează memorii, vizitează comunităţi româneşti din alte ţări unde este primit cu deosebită consideraţie datorită notorietăţii de care se bucură pretutindeni. În calitate de preşedinte al Asociaţiei Culturale a Românilor din Florida a participat la toate Ediţiile Forumului Presei Românilor de Pretutindeni, precum şi la Simpozioanele organizate de Asociaţia Culturală din Hamilton-Canada, unde a conferenţiat ani la rândul în cadrul săptămânilor culturale ale Câmpului Românesc, conferinţele fiind însoţite de proiecţii foarte interesante s-au bucurat de un succes excepţional. Corespondează cu un număr însemnat de jurnalişti din ţara şi de peste hotare, precum şi cu oameni de ştiinţă, de artă şi cultură, sau din sferă politicii. Pe Internet se pot citi circa o mie de articole despre activităţile lui sau ale Companiei sale „Ortho-Cycle".

Claudiu Matasa s-a născut la 1 aprilie 1930 în oraşul Petroşani, tatăl lui fiind magistratul Gh. Matasa, iar mama Merguerite Aurand, fiică unui profesor care făcea parte din Misiunea Universitară Franceză din România. După absolvirea liceului în oraşul Sibiu a plecat la Bucureşti unde s-a înscris la Institutul Politehnic. În anul 1952, student fiind, datorită faptului că vorbea curent câteva limbi de circulaţie, a fost angajat că translator al unor grupuri de turişti străini care vizitau ţara noastră la invitaţia autorităţilor comuniste. Într-una din acele vizite, el le-a explicat turiştilor că între cuvintele frumoase care prezentau în culori trandafirii situaţia din ţara, cu „măreţele" ei realizări şi sărăcia în care trăia poporul român era o distanţă enormă. În urmă acestei fapte a fost arestat şi condamnat la doi ani de detenţie pe care i-a petrecut la Jilava şi la Capul Midia dela Canalul Morţii. După eliberare în care i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, s-a reinscris la Poltehnica şi a absolvit Facultatea de Chimie Industrială. În anul 1956, anul revoluţiei maghiare a recidivat că "reacţionar", manifestându-şi pe faţă simpatia faţă de poporul vecin care fusese victimă unei mari tragedii. De data aceasa a scăpat numai cu concedierea delă ICECHIM unde funcţiona. Datorită însă rezultatelor excepţionale ale cercetărilor sale a promovat curând în funcţia de director al Departamentului de Cercetare şi Dezvoltare din cadrul Combinatului de fibre sintetice dela Săvineşti şi al celui dela Craiova. În această perioadă a obţinut în Statele Unite ale Americii trei brevete de inventator, iar în anul 1968 şi-a luat doctoratul în inginerie chimică. Pentru a putea pleca din ţară în care suferise şi nu fusese apreciat la adevărată lui valoare, Claudiu Mătasă a realizat o căsătorie fictivă cu o farmacistă austriacă. Chemat de însăşi fiică Cancelarului Austriei a ajuns la Viena în anul 1970 şi s-a înscris la un nou doctorat în ştiinţe tehnice, doctorat pe care l-a obţinut în anul 1973 cu metiunea „summa cum laude", după care a părăsit Europa plecând în Statele Unite unde a obţinut azil politic şi i s-au oferit condiţii optime pentru a-şi continua activitatea profesională axată pe tehnologia reciclării materialelor ortodentice. În anul 1976 a înfiinţat Compania "Ortho-Cycle" şi a editat ziarul de limbă română „Buciumul Floridei". Datorită notorietăţii şi personalităţii lui recunoscute atât în Statele Unite, în România cât şi în alte ţări, după victoria „Alianţei D.A." în alegerile din ţara noastră a fost numit consul general onorific al României în Florida. Fostul deţinut politic Claudiu Matasa nu a uitat ororile pe care le-a cunoscut în detenţie, de aceea a întreprins o mulţime de acţiuni pentru înfiinţarea la Bucureşti a unui Muzeu al comunismului şi al Rezistenţei Anticomuniste din România. În vizitele pe care le-a efectuat cu ocazia unor conferinţe în ţările foste satelit ale Uniunii Sovietice, el a constatat existenţa unor muzee şi monumente dedicate victimelor regimurilor comuniste din ţările respective. Inspirat de cele văzute s-a adresat chiar şi preşedintelui Traian Băsescu căruia i-a cerut să sprijine şi să patroneze înfiinţarea în capitala ţării noastre a unui muzeu în care să se arate teroarea şi atrocităţile care s-au petrecut în România sub dominaţia comunistă. Pe lângă iniţiativă personală şi oferirea sumei de o suta de mii de dolari, a semnt împreună cu alte câteva sute de personalităţi din toată lumea „Apelul pentru înfiinţarea Comitetului pentru reprezentarea victimalor comunismului". Din păcate toate acţiunile întreprinse, inclusiv oferta lui de sprijin financiar, au rămas fără răspuns.

Fiind dotat însă cu voinţa şi perseverenţă, nu s-a lăsat descurajat ci continuă, pe lângă activităţile profesionale şi didactice pline de răspundere, să participe la toate acţiunile de interes comunitar la care este solicitat. Deşi ar avea suficienţe motive şi posibilităţi să ducă o viaţă liniştită, fără griji, să facă oricând ocolul lumii într-un iaht personal, Claudiu Matasa este totuşi un om modest, echilibrat, sociabil, are un şarm aparte, ştie să cultive şi să întreţină prieteniile dobândite cu diferite ocazii, este deosebit de amabil, manierat, politicos, având o atitudine de aristocrat. Cred că este unul dintre puţinii româno-americani care săruta mână doamnelor când se prezintă sau când îi sunt prezentate. Într-un articol recent, publicaţia „Romanian Tribune" din Chicago reproduce o declaraţie mai veche a lui, în care spunea: „Mai mult decât oricând, românii au nevoie de repere de moralitate şi asta într-o vreme în care modelele sunt tot mai greu de găsit". Personalităţi de talia omului de ştiinţă prof. dr. inginer Claudiu Mătasă reprezintă cu adevărat un model de moralitate ce fac cinste României, ţara căreia i-a ridicat prestigiul, atât în Statele Unite ale Americii, cât şi în o mulţime de alte ţări care îl apreciază şi stimează. Se poate afirma cu certitudine că este cu adevart un român cu care ne mândrim. Notă autorului: Cu puţin timp în urmă acest distins compatriot a ieşit învingător în luptă cu un inamic desebit de periculos şi perfid: cancerul. Îi dorim însănătoşire grabnică şi deplină, în folosul lui, al familiei sale şi al comunităţii româneşti.

George GEORGESCU
publicist
membru al Asociatiei Scriitorilor Romani din Canada Ottawa, Ontario, Canada

http://conexiuni.net/

Sursa: Romanian Global News

Atletul libertăţii şi al Revoluţiei, Tokes Laszlo, “spălat” de CNSAS. De ce şi cu ce scop?

de George Bara

Scandalul politico-domestic în care s-a trezit antrenat pastorul reformat Tokes Laszlo pare să fi debutat deloc întâmplător chiar înainte de Paşti. Aflat în plin divorţ intentat de soţia sa Edith, cu o mare parte a vieţii sale personale şi politice scoasă la lumină după 20 de ani de minciună şi egoism, politicianul UDMR pare să fi primit o palmă decisivă în existenţa sa plină de ură şi de intenţii deloc creştineşti. Este oarecum bizar cum fratele său, Tokes Istvan, care este profesor de teologie reformată, îi scuză pastorului adulter ieşirile lipsite de orice cinste: “Din punct de vedere fizic, şi ca orice om celebru, uneori nu a putut alunga cîteva din frumuseţile care s-au scurs în patul său”. Şi asta după ce reprezentanţii cultului reformat au anunţat că divorţul nu este un păcat în ceea ce îi priveşte şi că Tokes Laszlo va sluji de Paşti în Eparhia Piatra Craiului, al cărui episcop este. Cum se împacă morala creştină cu ieşirile de Casanova ale unui pastor care a înjosit instituţia familiei în asemenea hal, încât cerea soţiei şi copiilor să comunice prin el doar în scris, nu am să comentez. Dar aflându-ne chiar în Postul cel Mare la Paştelui, nu pot să trec cu vederea aceste atitudini care nu fac cinste unor reprezentanţi au clerului reformat…

Am să pun însă o întrebare care de 20 de ani aşteaptă un răspuns clar şi care ar lămuri, o dată pentru totdeauna, episodul mistificat al eroului revoluţiei de la 1989 din Timişoara. Este o întrebare care vizează în principal instituţiile statului român, cele care i-au permis lui Tokes Laszlo să se erijeze pe nedrept într-un atlet al anticomunismului şi al libertăţii, pe când acesta era doar un agent al antiromânismului, al urii şi al minciunii.

Integral in Napocanews

DOCUMENT. Conducerea UDMR a Bibliotecii Judetene Covasna il "scuipa in fata" pe ministrul Vasile Blaga si continua sa foloseasca stampila ilegala!

Guvernul Romaniei nu are autoritate in judetele Covasna si Harghita, controlate de UDMR si PCM. Cele doua organizatii ale maghiarilor din Romania se dedau la tot felul de ilegalitati si incalcari ale Constitutiei in zona


Documentele oficiale emise de institutiile publice centrale ale Romaniei sunt hartie igienica, la propriu, pentru administratia publica locala din judetele Covasna si Harghita, judete controlate administrativ de catre organizatiile iredentist-sovine ale comunitatii maghiare din Romania, Uniunea Democrata Maghiara din Romania (UDMR) si Partidul Civic Maghiar (PCM).
O noua dovada in acest sens este data de Biblioteca Judeteana Covasna, condusa de Szonda Szabolcs (institutie in care nu este angajat niciun roman in acest moment si nici nu va mai fi vreodata angajat vreunul!), care utilizeaza o stampila (foto dreapta) pe care este inscriptionata sintagma "Tres Sedes Siculorum", adica "trei scaune secuiesti".
Aceasta stampila este ilegala. Ministerul de Interne a confirmat acest lucru aici. La solicitarea ministrului Vasile Blaga, Prefectura Covasna a somat Biblioteca Judeteana Covasna aici sa nu mai foloseasca aceasta stampila.
Azi, 2 aprilie 2010, Biblioteca Judeteana Covasna mi-a comunicat documentul de mai jos, dupa ce i-am solicitat sa imi comunice urmatoarele:
- In ce limba este sintagma „Tres Sedes Siculorum” cuprinsa in stampila Bibliotecii Judetene Covasna?;
- Care minoritate nationala din Romania foloseste aceasta limba?
- Care este ponderea acestei minoritati nationale in totalul populatiei judetului Covasna?

Raspunsul Bibliotecii Judetene Covasna arata cam asa...

Fara nici cea mai mica jena si in totalul dispret fata de somatia Guvernului Romaniei prin care i-a fost pus in vedere sa scoata din uz aceasta stampila, directorul Bibliotecii Judetene Covasna utilizeaza pe documentul de mai sus aceeasi stampila ilegala.
Dupa ce primarul UDMR din Sfantu Gheorghe, Antal Arpad, a declarat ca nu va inlocui indicatoarele turistice ilegale pe care le-a amplasat in centrul municipiului, chiar daca ele sunt ilegale pentru ca contin denumirea institutiilor mai intai in limba minoritatii si abia apoi in limba oficiala a statului, acest nou caz al directorului Bibliotecii Judetene Covasna care ignora o somatie a Guvernului Romaniei, constituie provocari fara precedent ale liderilor maghiari si sunt menite a provoca cu orice pret un conflict interetnic in Romania. Nesupunerea civica si dispretul fata de legile care guverneaza aceasta tara ale liderilor UDMR sunt gesturi care devin din ce in ce mai flagrante, menite doar sa provoace si sa incite la ura interetnica si rasiala.
Ramane de vazut ce va face prefectul UDMR Gyorgy Ervin in acest caz si daca va sanctiona conducerea Bibliotecii Judetene Covasna.

Vezi si http://tanasadan.blogspot.com/2010/03/document-ministrul-de-interne-vasile.html

http://tanasadan.blogspot.com/2010/04/document-somatia-prefecturii-covasna.html


PS: demn de remarcat este si faptul ca acest document, emis de o institutie publica locala din Romania, nu are reprodus pe el Stema Romaniei, conform legii! De asemenea, de remarcat ipocrizia scarboasa a conducatorilor maghiari de institutii publice care, incercand sa faca pe europenii, reproduc pe documente oficiale denumirile institutiilor in limba engleza! Cine dracu le cere sa faca asta? Oare documentele emise de institutii din Marea Britanie au denumirea institutiei si in limba romana?

joi, 1 aprilie 2010

DOCUMENT. RUSINOS. Prefectul UDMR Gyorgy Ervin cauta scuze pentru a nu da curs solicitarilor sefului sau, ministrul Vasile Blaga!

Dupa ce prefectul judetului Covasna a afirmat aici ca inscriptia in limba maghiara, "Kozseghaza", amplasata pe frontispiciul primariei comunei Mereni (foto dreapta) nu poate fi modificata intrucat aceasta cladire este o cladire monument, i-am cerut prefectului Gyorgy Ervin (foto) sa dovedeasca cele afirmate de domnia sa, bazandu-ma pe faptul ca, un inalt functionar public al statului roman, asa cum este domnia sa, nu si-ar permite sa faca afirmatii gratuite, cu atat mai mult cu cate aici este vorba de respectarea legilor si a Constitutiei Romaniei.
Din fotografia publicata de saptamanalul "Condeiul ardelean" se poate vedea cu ochiul liber despre ce cladire monument vorbim: una proapat vopsita, cu termopane si tigla bramac. I-am solicitat asadar prefectului Gyorgy Ervin sa isi probeze afirmatiile, cu atat mai mult cu cat chiar ministrul Vasile Blaga a confirmat faptul ca aceasta inscriptie este ilegala, si ca atare trebuie idepartata.

Se vede limpede faptul ca prefectul Gyorgy Ervin a facut afirmatii gratuite in ceea ce priveste statutul de monument al cladirii primariei comunei Mereni, fara sa poate proba cele afirmate. Nu as vrea sa cred ca inaltul functionar public al statului roman, prefectul Gyorgy Ervin, este cumva labil psihic. Ceea ce este mai grav este faptul ca afirmatia privind statutul de monument al cladirii primariei din Mereni nu a fost facuta intre patru ochi, in fata subsemnatului, ci in fata presei, a reprezentatilor mass-media locale, pe care se vede treaba ca prefectul Gyorgy Ervin i-a cam luat de papagali (n-ar fi prima oara!).
De ce prefectul Gyorgy Ervin a mintit opinia publica in aceasta privinta? Asta este seriozitatea unui inalt functionar public platit din bani pubici? Domnule Ervin, astea sunt scuzele puerile pe care le utilizati pentru a nu aplica prevederile legale in vigoare si pentru a face jocurile UDMR, formatiune care v-a sprijit pentru un nou mandat in functia de prefect? De ce cautati justificari pentru a nu interveni in ilegalitatile UDMR si PCM din judet? De ce oare nu va intreaba presa locala toate astea....?

DOCUMENT. Somatia Prefecturii Covasna catre Biblioteca Judeteana Covasna privind stampila ilegala utilizata de catre biblioteca!



DOCUMENTAR. Centrul European de Studii Covasna-Harghita: Revista presei de limba maghiara martie 2010

Centrul European de Studii Covasna - Harghita - Revista Presei Maghiare 06

Criminalul de razboi Wass Albert promovat de pagina oficiala a Primariei Targu Secuiesc!

Autoritatile publice locale controlate de organizatiile comunitatii maghiare din Romania nu inceteaza sa promoveze cultul criminalului de razboi Wass Albert (sentinta Curtii de Apel Cluj prin care Wass Albert ramane criminal de razboi o gasiti aici).
Cautand pe internet am dat peste pagina oficiala de internet a Primariei Targu Secuiesc, municipiu in care primar este nimeni altul decat sovinul Racz Karoly. Pe aceasta pagina oficiala a unei autoritati publice locale din Romania sta postat, fara probleme, un anunt care promoveaza, cum altfel, o actiune de comemorare a cultului criminalului de razboi Wass Albert.

Vezi si http://www.antena3.ro/stiri/romania/discriminare-primaria-tg-secuiesc-obligata-sa-faca-site-si-pentru-romani_62710.html

http://www.realitatea.net/orasul-targu-secuiesc-are-un-site-al-primariei-numai-in-limba-maghiara_442266.html

http://tanasadan.blogspot.com/2010/03/document-cultul-lui-wass-albert-in.html

http://www.napocanews.ro/2010/01/cultul-lui-wass-albert-dusman-fanatic-al-romanilor-este-promovat-in-romania-de-un-scriitor-din-budapesta.html

http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=755&Itemid=88


http://tanasadan.blogspot.com/2008/10/criminalul-de-razboi-wass-albert.html

http://tanasadan.blogspot.com/2009/05/negru-pe-alb-liber-la-comemorarea.html

Partidul Democrat al lui Boris Tadici isi da arama antiromaneasca pe fata, in Timoc

Partidul Democrat al actualului presedinte al Serbiei,Boris Tadici, este in spatele campaniei antiromanesti desfasurata in ultimele luni in Timoc. Toata actiunea antiromaneasca este coordonata de prim vicepresedintele Partidului Democrat, Dusan Petrovic, omul care a oprit anul trecut introducerea limbii romane pentru copiii romani/vlahi din Timoc, transmite corespondentul Romanian Global News din zona.

Conform informatiilor Romanian Global News, impotriva liderilor asociatiilor romanilor /vlahilor din Timoc a fost declansata o operatiune de politie politica care le depaseste in amploare pe cele din timpul lui Milosevic. Operatiunea este realizata in coordonare cu prim vicepresedintele Partidului Democrat, Dusan Petrovic, se pare, omul securitatii sarbe din partidul lui Tadici, dar si cu Biserica Ortodoxa Sarba, care prin preotii sarbi adusi in zona, incearca sa convinga credinciosii romani sau de multe ori prin minciuna si amenintari, sa-i infricoseze, de faptul ca nu trebuie sa sprijine liderii romani/vlahi din Timoc.

Dealtfel din surse ale Romanian Global News de la Belgrad, operatiunea antiromaneasca este coordonata de la cel mai inalt nivel al Serbiei, deci de la nivelul Presedentiei Serbiei, care a si sugerat aliatului de guvernare, Partidului Socialist, sa-si faca propria lista pentru alegerile Consiliului National al Minoritatii Rumane din Serbia.

Miza este punerea sub control sarbesc a acestui Consiliu si eliminarea directivei ca limba romana literara este limba oficiala a romanilor/vlahilor din Timoc. Practic, impotriva listei romanilor/vlahilor din Timoc, condusa de dr. Pedrag Balasevic, vor fi toate celelalte liste (6-7), ale partidelor sarbesti care vor incerca, in buna traditie a celor 200 de ani de asimilare, sa distruga elementul romanesc din zona.

Ce va face Romania in acest caz in care, iata, "fratii nostri sarbi", "singurii nostrii prieteni in afara de Marea Neagra", tara de care Romania a stat alaturi in problema Kosovo, tara pe care Romania o sprijina sa intre in NATO si UE, infige Romaniei un cutit in spate ? Va fi Romania un stat demn care nu-si va lasa calcati in picioare, a cata oara, romanii din Serbia? Va utiliza Romania toate parghiile ca membru NATO si UE, pentru a opri prigoana antiromaneasca din Timoc? Sunt cateva intrebari la care cele mai inalte autoritati ale statului roman vor trebui sa aiba un raspuns imediat si ferm. Altfel se vor descalifica pentru todeauna in ochii romanilor/vlahilor timoceni dar si in fata romanilor de pretutindeni.

Romanian Global News

Sursa: Romanian Global News

Valori ale culturii nationale: 129 de ani de la nasterea poetului Octavian Goga

Octavian Goga (n. 21 martie 1881, Răşinari, d. 7 mai 1938, Ciucea), poet, publicist, academician şi politician român, prim-ministru al României în perioada 29 decembrie 1937 - 10 februarie 1938. A fost membru corespondent al Academiei Române din data de 29 mai 1914 şi membru titular din 4 iunie 1919. A fost vicepreşedinte al Academiei Române în perioada 1 iunie 1929 - 30 mai 1932.

Originea. Studiile

Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Răşinari din judeţul Sibiu, fiul preotului ortodox Iosif Goga şi al învăţătoarei Aurelia Bratu. A urmat şcoala primară din satul natal avându-l ca învăţător pe Moise Frăţilă, apoi a urmat liceul la Sibiu şi Braşov. Studiile universitare le-a urmat la Facultatea de Litere şi Filosofie de la Budapesta şi Berlin (1900 - 1904).

Activitatea publicistică

A debutat în periodicele Tribuna (1897), Familia, România ilustrată şi Tribuna literară în perioada în care era licean. În anii studenţiei, la Budapesta, a făcut parte din Societatea academică studenţească „Petru Maior” şi a editat revista Luceafărul în 1902, împreună cu Alexandru Ciura şi Octavian Tăslăuanu. În paginile "Luceafărului" a publicat cea mai mare parte a versurilor, reunite apoi în volumul de Poezii din 1905 care a fost distins cu Premiul Năsturel-Herescu al Academiei Române. În cadrul Partidului Naţional Român a militat pentru eliberarea românilor din Transilvania. În 1907 a editat revista Ţara noastră, transformată în ziar de partid. A fost acuzat de autorităţile austro-ungare de publicarea unor articole politice, motiv pentru care i s-au intentat o serie de procese în presă în urma cărora a fost condamnat la închisoare şi întemniţat la Budapesta în 1909 şi la Seghedin în 1912.

Implicarea în mişcările naţionale a românilor din Ardeal

În 1910 a venit la Bucureşti pentru a milita activ în favoarea intrării României în Primul Război Mondial alături de puterile Antantei, a eliberării provinciilor româneşti aflate sub ocupaţie străină şi a desăvârşirii unităţii statale. S-a înrolat în 1917 în armata română de partea Antantei şi a luptat în Dobrogea. În acelaşi an a scos împreună cu Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuţă, Ion Simionescu, Lucian Blaga şi alţii ziarul România. În 1918 a iniţiat la Paris o largă mişcare în favoarea României, Consiliul naţional al unităţii române, ca o formă de continuare a luptei, în vederea recunoaşterii de către marile puteri a desăvârşirii unităţii statale româneşti.

Membru al Consiliului Dirigent. Deputat. Ministru

Pe 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, ca apoi să fie ales în Consiliul Dirigent, instituţia cu atribuţii executive din Transilvania până la desăvârşirea unirii. La alegerile din noiembrie 1919, Goga este ales deputat în primul legislativ ales pe baza votului universal. Împreună cu mai mulţi apropiaţi, Octavian Goga părăseşte PNR în martie 1920 şi se alătură Partidului Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu, formaţiune politică aflată în ascensiune în acea perioadă [1]. PP a fost chemat la guvernare de regele Ferdinand I, la sugestia fruntaşului liberal Ionel Brătianu, iar Octavian Goga a primit portofoliul Cultelor şi Artelor. În ultima guvernare a Partidului Poporului, Goga fost numit ministru de Interne (30 martie 1926 - 4 iunie 1927). Din această funcţie, el s-a străduit să asigure ordinea în ţară, echilibrul social, solicitând poliţiei şi jandarmeriei să contribuie la ridicarea prestigiului autorităţii, la respectul legilor şi la consolidarea statului. Pentru aceasta a încercat o selecţionare a personalului jandarmeriei şi poliţiei încercând să pună în aplicare mult „visata a doua magistratură” preconizată de Vasile Lascăr.
Sursa: Enciclopedia Romaniei

Noi

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...

Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.

La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng
Şi tata, şi feciorul.
Sub cerul nostru-nduioşat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.

Şi fluturii sunt mai sfioşi
Când zboară-n zări albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi
Îşi înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Şi Oltul, biet, bătrânul...

Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinţii,
De jalea lui ne-am răposat
Şi moşii, şi părinţii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Deşertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...

Sursa: Romanianvoice

Obiceiuri româneşti. Joia Mare şi Paştele la Tulgheş

La Tulgheş s-a încetăţenit un frumos obicei de când preotul paroh Vasile Şuteu păstoreşte creştinii ortodocşi din această localitate. În fiecare an, prin rotaţie, câte un sat aparţinător comunei aduce la biserica din Tulgheş jertfa spre sfinţire.
Aceasta se întâmplă astăzi, în Joia Mare, când locuitorii satului Rezu Mare aduc ,,Paştile" la sfânta biserică, îmbrăcaţi în frumoasele şi tradiţionalele lor costume populare. Oamenii se adună în curtea unui sătean, dinainte ştiut, unde formează o procesiune sărbătorească şi pornesc, pe jos spre biserica din Tulgheş. Coloana este străjuită de bărbaţi călare, care poartă cu mândrie tricolorul românesc. Cu toţii, copiii şi adulţi, poartă coşuri cu ouă roşii, vin, pâine, cozonac şi daruri, cum ar fi: icoane vechi, sfeşnice şi alte obiecte de cult. În această formaţie se merge la pas de-a lungul comunei cântând cântece religioase legate de marele eveniment al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
La biserica din Tulgheş locuitorii satului Rezu Mare sunt aşteptaţi de localnici, în frunte cu cei doi preoţi parohi şi oficialităţile din comună.
Cu toţii intră în biserică, unde se oficiază slujba de sfinţire a darurilor din care se va prepara Sfântul Paşte (Anafora), din pâine şi vin, care în noaptea Învierii se va împărţi, gratis, la toată lumea, şi vor fi duse acasă alături de Lumina Învierii şi dăruită celor care din anumite motive nu pot participa la Slujba Învierii.
Înainte de a lua Sfântul Paşte, oamenii se spală dintr-un pahar în care s-a pus un ou roşu. Se spune că, în acest fel, faţa le va fi roşie şi fină ca şi coaja oului. Apoi, cei mai bătrâni oameni din familie iau vasul în care sunt Sfintele Paşti şi cu o linguriţă se ia o bucată de Anaforă şi se rosteşte ,,Hristos a Înviat", iar cel care primeşte spune ,,Adevărat c-a Înviat" şi îşi face Sfânta Cruce. Aceasta se repetă de trei ori, după care se primesc Sfintele Paşti.
Pe masa pascală, la Tulgheş se găsesc de regulă: cozonacul cu mac, drobul şi friptura de miel, nelipsitele sarmale, ouăle roşii, prăjituri şi alte preparate mai puţin tradiţionale. Cojile de ouă roşii adunate într-o farfurioară se duc şi se aruncă în cea mai apropiată apă curgătoare. Aceasta pentru că există convingerea că undeva, departe, trăieşte un popor de oameni sfinţi care se roagă într-una pentru noi, păcătoşii. Atunci când cojile de ouă roşii, duse de ape, ajung la ei, aceştia află că în lume a trecut Paştele şi pot sărbători şi ei Paştele lor, adică Paştele Blajinilor.
Iată cum tulgheşenii pot fi consideraţi nişte fericiţi ai soartei din punct de vedere spiritual, având acest frumos obicei din Joia Mare, care-i pregătesc sufleteşte pentru Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Toţi locuitorii comunei Tulgheş vă urează Sărbători Pascale pline de dar şi har şi în special locuitorii satului Rezu Mare, de unde vor pleca azi, spre sfinţire, Sfintele Paşti.
Autori: Vasile GOTEA, Lăcrămioara POP
Sursa: Informatia Harghitei

1 aprilie 1941 - 69 de ani de la Masacrul de la Fantana Alba

În 1940, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiaşi an. Imediat ce administraţia şi armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roşie şi NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfăşurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părţi ale noii graniţe. În această situaţie mulţi dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând graniţa în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut graniţa ilegal din zonele Hliboca, Herţa, Putila şi Storojineţ. Zona acestei unităţi era pe o distanţă de 7.5 km la sud de Cernăuţi. Din zonele mai îndepărtate, Văşcăuţi, Zastavna, Noua-Suliţă, Sadagura şi Cernăuţi-rurală, 628 de persoane au trecut graniţa pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale şi etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupaţie sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiaţi în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare. Autorităţile sovietice au reacţionat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea graniţelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude şi în România şi declarându-le trădători de ţară şi deportându-le la muncă forţată. Listele unităţii 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localităţi includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de ţară chiar şi persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenţii să fugă în România.

La 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă graniţa noaptea la Fântâna Albă. Surprinşi de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost ucişi, 2 răniţi şi capturaţi de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniţi) a reuşit să ajungă la Rădăuţi. Drept represalii, autorităţile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea şi deportarea tuturor rudelor celor 105 de persoane.

A urmat o altă încercare de refugiere în România a peste 100 de persoane din localităţile Mahala, Ostriţa, Horecea şi alte câteva sate, aceştia având mai mult noroc şi reuşind să treacă în România. Aceasta a dat încredere şi altor oameni, de aceea în noaptea de 6 februarie 1941 un grup de 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriţei, Buda, Şirăuţi, Horecea-Urbana şi Ostriţa a încercat să treacă în România. Oamenii au fost surprinşi însă şi atacaţi cu rafale de mitralieră din mai multe direcţii. Au fost ucişi foarte mulţi, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica şi N. Isac. 57 de persoane au reuşit totuşi să se refugieze în România, dar alţii 44 au fost arestaţi şi acuzaţi că ar fi fost participanţi la o contrarevoluţie. La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnaţi la moarte, iar restul de 32 la 10 ani de muncă forţată şi pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Ca şi în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate trădători de ţară, arestate şi deportate în Siberia.

La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane, şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română. În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici îi aşteptau ascunşi în pădure; au tras din plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.

După masacru răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi, până toţi şi-au dat duhul. Câţiva, „mai norocoşi”, au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var. Printre victime s-au aflat: Din comuna Carapciu: Vasile, Gheorghe şi Cosma Opaiţ, Gheorghe, Vasile şi Cosma Tovarniţchi, Nicolae Corduban.Din satul Cupca: Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Ţugui, Arcadie Plevan.Din satul Dimca (Trestiana): Petre Jianu a lui Ion, Vasile şi Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc.Din comuna Suceveni: Dragoş Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăştean, Gheorghe Sidoreac.Din comuna Iordăneşti: Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiţ a lui Mihai, Constantin Molnar.Din comuna Pătrăuţii de Jos: Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ştefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga.Din Pătrăuţii de Sus: Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moţoc.

Numărul exact al victimelor nu s-a aflat şi probabil nu se va mai afla vreodată. Conform datelor arhivate de autorităţile sovietice, 20 de persoane au fost ucise în încercarea de a trece graniţa, printre care bătrâni, femei şi copii. Conform listelor realizate mai târziu, numărul victimelor din doar şase sate bucovinene era de 44 de persoane (17 din Pătrăuţii-de-Jos, 12 din Trestiana, 5 din Cupca şi 5 din Suceveni, 3 din Pătrăuţii-de-Sus, 2 din Oprişeni). Alte estimări ale martorilor locali dau un număr între 200 şi peste 2000 de victime, ucise direct de mitraliere, altele rănite şi ucise apoi cu lovituri de săbie şi hârleţ sau îngropate de vii.
Sursa: Wikipedia

Vezi si http://www.romanimea.com/pdf/PaulGoma/FRP_MASACRUL_FANTANA-ALBA.pdf